Aniversare doi anisori biserica de copiii

Am sarbatorit doi anisori  la biserica de copiii si asa ca am petrecut pe masura cu prajiturele si cu un bal mascat . O  sa postez zilele astea fotografii cu cei mici care realmente si -au dat interesul , chiar ca merita vazute si pastrate in paginile acestui blog ca o amintire frumoasa. Dar pana atunci , iata filmuletul cu retrospectiva acestor doi anisori plini de lucruri frumoase si amuzante . Vizionare placuta.

Vecinul pianist

O alta povestioara numai buna de citit celor mici inainte de somnic .

 Povestea e scrisa tot de prietena mea Cristina Marin.

Vecinul pianist  

              Era o dimineata linistita de mai in care Bogdanel al nostru lenevea de zor inca in asternuturile patului, sorbind parca ultimele lui secvente din visul de peste noapte.Nici chiar soarele puternic ce strapungea suprafata geamurilor din camera cu razele lui nu reusea sa aduca suficient disconfort asupra micului baiat incat sa-l trezeasca din somnul lui adanca dar totusi pe terminate.

              Apoi dintr-o data un zgomot infernal, in opinia lui Bogdanel, il deranja atat de tare pe baiat incat acesta sari ca ars din pat.

-Ce e, ce e?! , statea buimac pentru cateva secunde incercand sa-si dea seama ce se intampla apoi exclama.

-Of nu, iar asta?! Nu din nou! Oare o sa se intample in fiecare dimineata de acum incolo?

Desi era ora 10 dimineata lui Bogdanel ii placea sa nu fie sculat cu forat indifferent cat de tarziu in zi se cam trezea. Problema cea mare insa era ca de o saptamana avea vecini noi si printre membrii acestei familii se afla pe semen si-un pianist. Unul nu foarte reusit deoarece zgomotul pe care-l face cu pianul sau, pentru ca nu putea fi numit muzica, deranja pe micutul Bogdan in fiecare dimineata.

-Oare numai pe mine ma deranjeaza acest zgomot? Mamaaaa, tataaaaa…iar zgomotele astea!, se plangea Bogdanel al nostrum.

              Apoi isi aminti ca tata probabil este plecat de vreo doua ore la munca si mama se afla probabil in cealalta parte a casei departe de peretele cu pricina, lipit de camera pianistului.

Se hotara ca singura solutie ca sa scape de zgomotul enervant este sa iasa cat mai repede afara si sa se-ntoarca abea pe seara cand zgomotosul muzicant avea sa renunte la recitaluri.

In acea seara la masa Bogdanel ridica iar problema zgomotului din fiecare dimineata sogerandu-I tatalui sa resolve cumva situatia:

-Tati, pianul ala iar m-a trezit de dimineata si este atat de enervant. Suna ca o pisica chinuita intr-o zi de iarna!

-Bogadanel nu fi rautacios! Poate ar trebui sa te trezesti tu mai devreme si nu ai mai avea o problema cu obiceiurile vecinilor.

-Dar ai discutat macar cu vecinii despre asta?

-De discutat am discutat fiule si din pacate raman la sfatul de mai devreme. Au un baietel cu un an mai mic decat tine care isi doreste mult sa invete la pian. Nu ii place sa iasa din casa asa cum tu o faci zilnic si isi gaseste refugiul in pianul sau.

-Macar de ar canta frumos!, ingana Bogdanel.

-Este inca mic, are timp sa invete!

-Bine tata. Voi incerca sa ma trezesc mai devreme cu o ora, pentru ca daca are aspiratii de muzicant profesionist mi-am luat ceas desteptator pentru urmatoarele luni sau ani.

              Tata razand il saruta pe frunte si ii ura noapte buna acestuia.

              Bogdanel hotarat sa se scoale mai devreme dojenit fiind de tatal sau isi stabili alarma desteptatoare pentru ora 9 dimineata apoi se arunca sub patura calduroasa ce invelea frumos patul sau.

              Cand dimineata urmatoare se instala Bogdanel al nostru dormea din nou adanc si nu parea sa fie deranjat de soarele cam slab ce mangaia fereastra camerei.

               Apoi dintr-o data un zgomot infernal se isca si Bogdanel al nostrum sari buimac de sub patura confortabila in care statea cuibarit.

-Ce e, ce?! Alarma!

-Nu e alarma! Si se uita la ceasul care arata 08,45 dimineata.

- 08.45? Nici nu mi-a sunat ceasul si deja zgomotul asta! Incredibil! Parca o face din-a-dins Am sa discut cu mama despre asta chiar acum!

               Pleca numaidecat catre bucatarie unde stia ca o gaseste si intra pe usa chiar imbufnat de data asta de parca ar fi trebuit sa stie foarte clar ce il supara atat de tare.

-Ei care-I motivul pentru uraganul cu care ai intrat?, intreba mama calma in timp ce pregatea de zor micul dejun.

-Uragan? Uragan e zgomotul asta de pian care m-a trezit iar. Nici alarma nu a apucat sa-mi sune si iar s-a trezit pianistul asta formidabil sa cante.

-A! Asta era!

-Da asta era! Si este suficient, nu ti se pare mama?!

-Nu stiu ce sa-ti zic fiule!

-Eu am sa ma duc la vecini sa vad care e treaba cu acest zgomot!, exclama Bogdanel.

-Imi dai voie?!

-Lasa-ma sa ma gandesc Bogdan! Intai te speli pe fata, mananci ceva apoi reflectezi la ce vei vorbi cu aceasta familie si poate pe la ora 12 te poti duce sa investighezi treaba. Ce zici?

                   Lui Bogdanel ii placu strategia si se conforma. Intr-adevar aceste ore pana-n miezul zilei mai domolira supararea lui Bogdanel si cand se apropie ziua de ora 12 simtea ca are chiar emotii.

                   Prinse curaj, iesi din casa si se indrepta catre cealalta intrare. Trase cate guri de aer ca sa prinda curaj si suna de 2 ori la soneria casei.

                  Doar cateva secunde mai tarziu o voce feminina se auzi de dupa usa de la intrare.

-Imediat!

-Cine este?!, intreba doamna de dupa usa.

-Sunt Bogdanel vecinul dumneavoastra!

                   Usa se deschise numai-decat si ii dezvalui o femeie cam de aceeasi varsta cu mama lui care cel mai probabil era mama baiatului cu pricina.

-Intra Bogdanel! Cat ma bucur sa te cunosc!, adauga femeia fara sa clipeasca.

-intra!, insista ea vazand ca Bogdanel ezita.

                   Intr-un final Bogdanel intra in livingul asemanator cu al sau si se aseza pe canapeaua indicata de femeie.

-Serveste ce doresti de pe masuta Bogdanel, eu ma intorc numai-decat cu Marc pentru ca probabil pe el doresti sa il cunosti.

               

                   Bogdanel al nostru dadu din cap in semn de aprobare furat fiind si de bunataturile insirate pe masuta din living. Parea chiar uimit ca toate acele delicatese se aflau deja pe masa de parca l-ar fi asteptat exact pe el.

                   

                    Bogdanel servi cateva fursecuri si un cornulet cu gem apoi se-ntinse catre un pahar cu suc deja umplut ce statea pe masuta. Nu termina sa duca la gura paharul ca-n incapere intra din nou femeia si cu fiul ei.

-E orb!, exclama Bogdanel cu-n glas cam sugrumat.

-Da sunt orb!, raspunse Marc fara vreo ezitare.

                    Bogdanel rosise tot pentru ca nu se putu abtine a adresa aceasta intrebare cu voce tare.

-Numele meu este Marc!, si-ntinse mana catre el ca sa-l salute. Am avut placerea sa-l cunosc pe tatal tau azi dimineata cand ne-a rugat sa-ncepem mai devreme cu pianul pentru ca-ti place cum cant.

                    Bogdanel era de-a dreptul luat pe nepregatite cu aceasta situatie. Parea profund atins de faptul ca Marc nu putea sa vada si deslusi misterul cu inceputul recitalului matinal.

-Da, tata, ne place da, ne place!, grai Bogdanel fara sa mai stie ce sa spuna.

        

                    Cei doi baieti pareau sa se-nteleaga de minune. Marc facu imediat click cu Bogdanel al nostru si saptamani mai tarziu aveau sa-nceapa lectii de pian impreuna la ora 9 fix dimineata. Bogdanel se trezea chiar de la ora 8 pentru aceste repetitii, iar drept favor acesta il scotea pe Marc cel putin odata pe zi la o plimbare lunga in care-i explica tot ce vedea.

                    Asa incepu prietenia dintre cei doi vecini!

Catelul frizerului

O povestioara pentru cei mici scrisa de o buna prietena ,Cristina Marin. Sunt sigura ca o sa le placa copiilor si o sa petreceti un timp placut citindu-le aceasta poveste.

       

Catelul frizerului 

    Era o zi racoroasa de primavara in oras.Landia si Bogdanel al nostru se plimbau de zor pe strazile intortocheate ale cartierului in care locuia. Vantul adia cu o suflare rece care-l facu pe micul Bogdanel sa-si traga haina mai bine pe el, varandu-si mainile-n san si cautand sa iasa de sub umbra copacilor. De s-ar putea regasi in bataia razelor de soare si-ar mai incalzi macar putin mainile inghetate de frig si cautand aceea portiune mai luminoasa se-mpiedica de o ridicatura de pamant dupa care ateriza pe asfaltul din apropiere. Durerea care provenea din zona genunchiului ii facea inima sa bata cu putere. Ceva caldut simtea ca i se scurge pe picior: avea o rana si sangele deja se prelingea pe intinderea lui. Bogdanel se uita degraba in jur cautand ceva cu care sa opreasca sangerarea si observa ca se afla langa o farmacie. Putin cam schiopatand reusi sa intre-n ea cerand un servetel uscat si un pahar cu apa fara sa le arate doamnelor de la ghiseu ce se-ntamplase. Era prea rusinat de faptul ca s-a impiedicat din neatentie. In timp ce astepta linistit pentru paharul cu apa si cateva servetele observa prin geamul farmaciei catelul frizerului la care se tunde luna de luna. Paco, pentru ca asa-i era numele, parea derutat si chiar nervos. Pesemne clar ca ceva nu-i convenea. Apoi de nicaieri un personaj cam ciudatel intinse-o mana catre el si-l insfaca brutal pe micul Paco fara ca acesta sa mai poata riposta in vreun fel anume.

-Ce se intampla aici?, se intreba micutul Bogdanel in timp ce asista de dupa usa farmaciei la capturare lui Paco.

-Cine e mustaciosul acesta oare si ce face cu Paco? Bogdanel renunta sa mai ia paharul cu apa si multumi in graba pentru servetele apoi iesi asemeni unui vultur pe usa farmaciei in urma celor doi.

In timp ce strabatea straduta ingusta pe care ciudatul individ purcese se straduia sa-si stearga rana si dara de sange de pe picior ce devenise treptat de un rosu mai inchis.

In mintea micului nostru detective se nascuse deja ipoteza ca Paco este rapit de catre mustaciosul in cauza deoarece catelusul fara doar sau poate fuse mereu prezent langa stapanul sau in frizerie si cand iesea afara de regula isi gasea un loc doar sa-si faca nevoile sau ca sa leneveasca in bataia razelor de soare cum Bogdanel deasemenea avea obiceiul. In plus de asta tipul cu pricina nu-l mai vazuse niciodata pe straduta lor, nici nu-l recunoastea sa fie vreun client de-al frizerului asa ca isi dorea macar sa afle adevaratul motiv pentru care-l insfacase pe Paco si cu ce drept din fata farmaciei

Simtind ca hotul i-ar putea detecta prezenta se straduia sa fie cat mai invizibil pentru raufacator ca sa poata ajunge impreuna cu acesta la locul in care-l va lasa pe bietul Paco. Din departare putea deja auzi schelalaitul si felul in care cainele se zbate deoarece nu mai existau alte zgomote in afara de acestea. Vreo doi trei oameni care mergea fiecare in treaba lor si acestia doi se aflau pe straduta ingusta.

Cu cat meregea mai mult si se indeparta de casa inima lui Bogdanel batea mai tare apoi individul se opri dintr-o data in fata unei case in care intra cu propriile chei. Pesemne ca acolo locuia acest mustacios ciudat si periculos.

Bogdanel se apropie increzator de casa cu pricina o studie mai indeaproape si putea observa ca arata destul de bine. Era o casa cu etaj foarte bine ingrijita si deloc urata.la aspect.

-La ce ii trebuie acestui om catelusul Paco?, era intrebarea din mintea lui Bogdanel.

-Are o casa frumoasa si probabil ca-si permite chiar sa cumpere vreo zece catelusi ca si Paco nu doar unu.

-Dar nu conteaza! Pe onoarea mea ca ma numesc Bogdanel si-am sa-l salvez pe micul Paco!

Apoi cu-o indrazneala iesita din comun si inima de prumbel prin in capcana, incerca usa de la intrare dupa ce strabatu mica cararuie din fata casei.

-A uitat usa deschisa?, se gandi Bogdanel.

-Ce mustacios neglijent! Foarte bine! Asa-mi va fi mult mai usor sa-l eliberez pe micut.

Intra intr-un hol ingust si lung si incepu sa se orienteze dupa zgomotul pe care catelusul il facea. Latratul venea din capatul holului unde fusese lasat pentru cateva clipe afara din cutia captivitatii. Paco vazandu-l pe Bogdanel inceta sa mai latre si alerga extrem de bucuros catre acesta.

Bogdanel nu ezita sa-l prinda pe micutul catelus in brate si dintr-o miscare dadu sa fuga pe unde a venit. Apoi o izbitura puternica. Era fata-n fata cu mustaciosul infractor.

-Ce faci baiete aici?, ceru acesta sa cunoasca.

Bogdanel stia ca va trebui sa actioneze foarte rapid daca nu vrea sa o pateasca si el cu acest personaj asa ca se smuci cat de tare putu si iesi impreuna cu Paco pe unde intra. Era atat de iute la fuga incat nu auzi decat odata un strigat in urma lui.

-Stai! Opreste-te! Hotule!

Bogdanel gafaind:

-Hot eu?! Ce individ plin de tupeu! E plina lumea de hoti, dar eu nu-s unul! Eu il salvez pe micul Paco mustaciosule! , ingana Bogdanel fara sa miscoreze viteza sprintului.

Cu acest gand in minte incerca sa-si gaseasca drum inapoi catre casa direct la frizeria stapanului. Bucuros din cale afara ca a reusit asa o performanta intr-o zi nu prea calduroasa si cu o rana la picior, se simtea chiar mandru de el.

Cand in sfarasit ajunse-n fata frizeriei intra pe usa si striga catre domnul frizer:

-Domnule Ionescu v-am salvat catelul! Nu o sa ghiciti ce mi s-a intamplat, de fapt ce I s-a intamplat lui Paco! Saracul catelus prin cate a trecut astazi!

Domnul Ionescu aparu din camera in care avea biroul surprins de faptul ca Bogdanel il are pe Paco in brate. Primise un telefon in urma cu zece minute referitor la catelusul lui, dar acum intelesese doar pe jumatate ce se intamplase de fapt si incepu sa vorbeasca:

-Paco este la tine?

-Da din fericire. Vi l-am salvat de un smintit. Pana nu de mult era in mainile unui raufacator care l-a insfacata in apropiere de frizeria dumneavoastra. De fapt eram in farmacia din fata caruia l-a ridicat. L-am urmarit sa vad unde il duce pe bietul Paco si cand a ajuns cu el in fata casei acestuia am intrat pe furis dupa ei si l-am salvat. Acum e teafar si nevatamat. Si il lasa pe Paco pe podeaua frizeriei.

-Of micul meu Bogdanel! Esti foarte curajos! Apreciez inima ta si dorinta de a face bine!

-Multumesc domnule, se grabi sa zica Bogdanel. Mustaciosul ala nu m-a putut tine locului.

-Doar ca este o mica confuzie la mijloc!, continua domnul Ionescu.

-Confuzie? Despre ce confuzie este vorba?

Domnul Ionuscu isi trase aer in piept usurat ca Bogdanel fusese cel despre care medicul veterinar il anuntase ca furase catelul din cabinetul lui apoi ii explica micutului baiat cum stau lucrurile si adauga:

-Este foarte bine ca ai dorinta si curajul asta in tine orientat catre a ajuta. Sfatul meu pe viitor este sa ceri ajutorul unui adult pentru ca astfel de actiuni pot deveni chiar periculoase. Cel mai bun lucru in cazul acesta ar fi fost sa ma anunti pe mine deoarce eram foarte aproape. In rest iti multumesc pentru ca Paco are un prieten atat de bun in tine.

-Acum stai chiar aici pentru ca vrea sa-ti aduc niste prajitura pe care o am in birou si mai tarziu vom merge toti trei la veterinar sa rezolvam chestiunea. Ce zici?

-Sigur domnule Ionescu! As manca o prajitura bucuros! Toata alergatura asta mi-a facut pofta de ceva bun. Cat despre a da ochii cu mustaciosul, adica cu domnul doctor, ma mai gandesc dupa ce halesc prajitura.

Amandoi zambira si Paco era foarte fericit ca a scapat cel putin pentru moment de programarea la vaccin.

 

 

Sceneta "Pacatul murdareste"

Aceasta sceneta este foarte ilustrativa si mentine atentia copilului pe tot parcursul ei .

Scena :      2 surori  imbracate in tricouri albe si mama lor

                 diavolul interpretat de un lucrator imbracat in negru 

Materiale : colorant alimentar si faina  amestecate intr-un castron ca o crema pentru a fi usor de manipulat pe maini si 2 tricouri albe de sacrificiu ,preferabil uzate , desi sa stiti ca nu vor fi probleme deoarece colorantul aliment se spala la orice program de la masina de spalat.

Scenariul :

 - Nu-mi vine sa cred ca mama ne pune iar sa ne facem curatenie in camera , sincer m-am saturat,spusera fetele la unison.

Acum personajul negativ sopteste spre copiii spectatori si ii murdareste lasand urma mainii lui pe tricourile fetitelor :

-Ce lipsa de respect fata de mama  lor si cata neascultare ! Hi , hi !

-Lasa ca daca ar afla mama ce nota am luat la scoala , nu ne-ar mai lasa nici afara la joaca .

-Asa e , ai avut dreptate sa nu ii zicem.

Personajul negativ incepe iar sa le murdareasca pe fetite  , spunand clar si raspicat :

-Uitati la fetitele astea , nici nu isi dau seama ca minciuna lor le murdareste viata ! Hi , Hi !

 Mama intra in camera , dandu-si seama de cele intamplate , si cu duiosie le explica fetitelor unde au gresit. 

Fetele isi cer iertare , iar mama se roaga alaturi de fetite.

Puteti adauga diverse pacate :rautate , invidie  prin diverse intamplari .Folositi aceasta sceneta pentru a-i ajuta pe copii sa inteleaga modul in care pacatul acumulat in viata noastra " ne murdareste".

Sceneta - pacatul murdareste

Mod de ilustrare a versetului de aur

Galateni 5:23 -Roada duhului este blandetea si infranarea poftelor.

Un mod dinamic si interactiv de a ilustra acest verset de aur este de a face diverse jocuri sau activitati de lucru manual . In cazul nostru , le -am facut pe amandoua .  Se poate construi un copac din carton  ,  pe care se lipesc pe rand fructele  ,  care reprezinta fiecare una din cele noua roade ale duhului sfant.

Un alt mod foarte practic si rapid este de a cumpara niste fructe de plastic , care sunt foarte accesibile ca pret , la care confectionam niste frunze pe care imprimam parti ale versetului.  Cu aceste realizate anterior  ,   putem realiza un joc de baba oarba in care un copil e rugat sa culeaga fructele care sunt asezate prin sala . Copiii sunt rugati sa aseze versetul in ordine si astfel descifreaza versetul zilei.

Iata o poza cum a iesit la noi .

lucru manual -verset de aur

Invierea lui Isus-lucru manual

Ce ai nevoie pentru aceasta activitate de lucru manual :

• 10 tuburi de carton (de la rolele de hartie pentru bucatarie sau hartie igienica)
• o cutie goala de servetele sau de ceai
• lipici sau capsator
• culori
• foarfeca

Tot ce trebuie sa faci este foarte simplu . Inainte de toate printeaza pe foi A 4  sabloanele de mai jos si decupeaza personajele. Decupatul este foarte usor si poti sa faci in avans acest lucru .

Ingerii care vestesc invierea



Soldatii care pazeau








Isus dupa inviere si Maria Magdalena

 

Martori la mormant




Mormantul



Interiorul mormantului







Dupa ce se decupeaza se lipesc sau se capseaza pe sulurile de carton , pentru a sta in picioare fiecare personaj in parte .

Mormantul se decupeaza si se lipeste pe partea din fata a cutiei de servetele , cea care deja predecupata o gaura , iar in interiorul cutiei se lipeste acea bancuta cu vesmintele lui Isus . Acel bolovan puteti sa il lipiti pe marginea cutiei , ca sa se vada clar ca piatra este data la o parte .

La a treia imagine postata , cea cu Isus rastignit , Isus se lipeste pe cruce . Setul de sabloane contine : Isus inviat , Isus rastignit , 2 ingeri , 2 soldati romani , Maria Magdalena si femeile credincioase .

Mai trebuie decat sa ii lasati pe copii sa le coloreze , asta inainte sa le lipiti pe tuburi , si sa le ansamblati , noi le am pus pe raft in sala bisericii .

Spor la treaba !



INVIEREA LUI ISUS

Poveste de paste , care poate fi citita copiilor la serviciul de biserica cu ocazia pastelui  ,

 si chiar poate fi transformata intr- o sceneta .

Povestea este preluata din " Biblia povestita copiilor " scrisa de Anne de Vries.

Invierea lui Isus -Mormantul gol

        

         Era intr-o dimineata , devreme de tot . De-abia incepuse sa se lumineze afara . Soldatii stateau de straja la mormantul Domnului . Ei trebuiau sa fie atenti , ca sa nu se intample nimic la mormant . Trebuia sa ramana inchis . Si nimeni nu avea voie sa se apropie .

         Stateau acolo de trei zile si inca nu se intamplase nimic . Nici nu venise nimenea .

         Dar in aceea dimineata veni cineva . Si soldatii n-au putut sa il alunge ! Era un inger! Haina sa era alba ca zapada . Si cand picioarele sale atinsera pamantul , acesta incepuse sa se cutremure .

         Soldatii se speriara de moarte . Vazura bine ca ingerul se duse la groapa si inlatura piatra aceea grea .

         Atunci o luara la fuga cat putura de repede . Ingerul ramase singur la groapa.Si in acea dimineata linistita , Isus isi recapatase viata si iesi din mormantul acela negru . Inviase din morti .

         Ingerul era servitorul Domnului . Dumnezeu il trimisese . Si toti ceilalti ingeri erau servitorii Sai . El era Imparatul cerului si al pamantului . Dar ucenicii nu stiau inca , ca Domnul inviase .

         Ceva mai tarziu mersera niste femei la mormant . Erau femeile care-l inmormantasera pe Isus . Ele erau foarte abatute . Credeau ca Isus era pentru totdeauna in mormant . Ele mai cumparasera niste ierburi frumos mirositoare . Ele vroiau sa le puna pe corpul lui Isus.

         Dar cand ajunsera in gradina  , se gandira la piatra aceea mare care era rostogolita in fata mormantului . Deodata se oprira si facura ochii mari , de frica . Caci piatra fusese deja indepartata.

         Cum se intampase una ca asta ? 

         Cine facuse aceasta ?

         Intrase deja cineva in mormantul Domnului ? 

         Venisera oare dusmanii Lui si luara corpul lui Isus?

         Una din femei pleca imediat . Ea se gandi : Le voi spune imediat ucenicilor . Pe femeia aceea o chema Maria Magdalena . Dar celelalte femei se dusera pana la mormant . 

         Si acolo iarasi se speriara ! Caci la mormant era cineva . Era un inger intr-o haina frumoasa alba . Si mai era inca unul . Doi ingeri erau in fata femeilor langa mormant . Femeile tare se speriara. 

         Dar ingerii zisera : 

         "Nu va temeti . Voi il cautati pe Isus , care a fost rastignit ! El nu mai este aici ! A inviat ! 

         Veniti sa vedeti , aici este locul unde a fost culcat . "

         Ele se uitara si mormantul era gol . Dar tot nu intelesesera ce se intamplase .

         Aproape ca nu puteau sa creada.

         Atunci zisera ingerii :

         " Nu va mai aduceti aminte ce v-a spus insusi Domnul , mai inainte ? El v-a spus "Voi muri , dar dupa trei zile voi iesi din mormant . "

         Da , acuma isi aduceau aminte . Si o mare bucurie le umplu inima .

         "Mergeti repede si povestiti ingerilor " , zisera ingerii . 

          Da , bucuroase anuntau asa o veste . Tremurand de bucurie fugira repede inapoi . 

          Dar cine le venea in intampinare ?

          Cine le saluta asa prietenos ?

          Era Isus . Traia iarasi .

          Statea in fata lor . Il aveau iarasi pe stapanul lor mult iubit .

          Femeile cazura in genunchi in fata Lui . Si ele suspinau de bucurie .

          Isus zise :

          "Spuneti ucenicilor mei ca si ei ma vor vedea ."

           Si apoi femeile se gasira din nou singure . Isus plecase dintr- o data . Dar femeile erau sigure ca Isus traia . Il vazusera si ii auzisera vocea sa prietenoasa . Si fugira repede in oras la ucenici .

          Radeau si strigau :

          "Domnul a inviat!"

Planse de desenat pentru Paste

Ioan 3:16

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu ,

pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."

Porunca a treia

Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău” (Exodul 20:7)

Porunca a treia ne cheama de la blasfemie, oricum s-ar manifesta aceasta ( in atitudine, cuvinte sau fapte ), la reverenta, la respect fata de tot ce e legat de Numele sfant al lui Dumnezeu.

O prima intrebare pe care o ridica textul poruncii a treia este urmatoarea: de ce Numele ? Oare un om nu-L poate huli pe Dumnezeu si fara sa-I rosteasca Numele ? Ce importanta are Numele Lui in viata noastra ?
Pentru cultura in care traim, numele unei persoane nu semnifica prea mult. El ajuta la identificarea unei persoane, si atat. Daca pe un om il cheama Ion, Maria, Vasile , Ileana etc., numele acestea nu ne comunica nimic deosebit despre persoana care-l poarta.
Referindu-ne la Dumnezeu, El ni se descopera in Cuvantul Sau sub mai multe Nume, fiecare descriind o anumita trasatura de caracter, o anumita latura a naturii Sale. Un Dumnezeu infinit nu putea fi cuprins in semantica unui singur nume din vocabularul atat de saracacios al omului. Acesta este motivul pentru care , pe paginile Bibliei, Il intalnim pe Dumnezeu sub diferite nume:
Salvator , Apa vietii , Imparat , Stanca tare , Fiul Lui Dumnezeu , Domnul , Painea vietii , Rascumparatorul , Regele regilor , Minunat sfetnic , Mielul Lui Dumnezeu , Dragoste , Lumina Lumii , Domn al Domnilor , Prieten bun , Aparatorul , Stanca tare , Luceafarul .
Numele lui Dumnezeu nu reprezinta doar o suma de vocale si consoane , fara nicio semnificatie deosebita, asa cum se intampla in cele mai multe cazuri cu noi, oamenii. Numele lui Dumnezeu cuprind diferite trasaturi ale caracterului Sau, diferite atribute ale naturii Sale divine, precum si diferite lucrari pe care El le face in favoarea omului pacatos.
Atunci cand cineva „ia in desert” Numele lui Dumnezeu , el nu defaimeaza un simplu nume, o simpla insiruire de vocale si consoane, ci tot ceea ce este Dumnezeu in caracter, tot ceea ce cuprinde natura Sa divina si tot ceea ce a facut El pentru mantuirea noastra. Or, lucrul acesta nu este deloc de neglijat !
Oare ce vrea Dumnezeu să spună prin a lua în deşert numele Domnului? Aceasta are sens de: a vorbi cu uşurinţă, a vorbi fără respect, a nu da importanţă. Dimpotrivă, a nu lua Numele Domnului în deşert înseamnă că noi ar trebui să ne remintim de fiecare dată să spunem ce mult îl iubim pe Dumnezeu şi ce important este El pentru noi.
Câteodată oamenii folosesc numele lui Dumnezeu pentru a-i impresiona pe alţii sau pentru a atrage atenţia asupra lor. Aceşti oameni nu-L onorează pe Dumnezeu şi nici nu-i îndreaptă pe alţii spre El; ei încalcă porunca a treia.
Chiar dacă eşti creştin, poţi lua numele lui Dumnezeu în deşert prin faptele tale. Cuvântul „creştin” este o formă derivată din cuvântul „Cristos”. Oamenii privesc la tine şi asociază comportamentul tău cu numele lui Cristos. Poţi lua numele lui Dumnezeu în deşert spunând la alţii că eşti creştin şi comportându-te cu totul altfel. Un creştin ar trebui să onoreze numele lui Dumnezeu, ascultând poruncile Lui.
În concluzie, cum ar trebui să folosim numele lui Dumnezeu? Ar trebui să vorbim cu dragoste despre numele Lui. Ar trebui să-L onorăm şi să protejăm numele Lui. Ar trebui să-L apărăm atunci când auzim pe cineva că-L foloseşte în mod greşit.
O idee de lucru manual pentru aceasta tema , este de a fabrica o fata de papusa din carton a carui gura sa fie de fapt un fermoar , vizual copiii isi vor aduce aminte ca trebuie sa fie atenti la ceea ce vorbesc si cum vorbesc . Iata un colaj de poze cu ce am facut noi la biserica:

Curcubeul regulilor

• Oamenii au obiceiuri bune si rele . Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante , atat pentru noi cat si pentru cei din jur .

• Copiii invata prin imitatie , absorb ca un burete comportamentul persoanelor din jur , deci e foarte important sa impunem si sa avem un comportament adecvat in timpul serviciului de biserica.
  

• Trebuie sa aratam interes personal fata de fiecare copil si trebuie sa ne asiguram ca ei simt dragostea Lui Hristos in oricare din lucratorii de la biserica . Trebuie sa aratam interesul , grija si preocuparea Lui Dumnezeu pentru fiecare copil in parte .

• Regulile trebuie sa fie clare si specifice , dar putine la numar . Parcurge- le periodic , pentru a le reaminti copiilor si a- i invata pe copiii mai mici .

• Fii clar si precis ! Mentine intotdeauna controlul . Da indrumari !

Un exemplu de set de reguli pe care il impunem la fiecare serviciu de biserica si care sper sa iti fie si tie folositor , este urmatorul :

Reguli de respectat pe parcursul serviciului de biserica :
1. Nu manca , nu bea , nu te juca cu jucarii .
2.Nu vorbi cand liderul vorbeste.
3.Intotdeauna sa ai o atitudine bune.
4.Cand vrei sa spui ceva ridica doua degete sus.
5.Sa ai respect fata de oamenii Lui Dumnezeu.

O buna idee ca sa implementezi aceste reguli cu usurinta pot fi activitati de lucru manual , mici recompense , aprecierea verbala in fata grupului a copiilor care respecta regulile . O alta idee distractiva si amuzanta e sa compui un cantecel in versurile carora sa fie mentionate toate regulile , iar in cazul in care copiii nu respecta regulile vor primi avertisment .
Iata un exemplu de lucru manual , noi l-am numit "Curcubeul regulilor" , fiecare culoare reprezentant o regula , copiilor placandu-le foarte mult .