Aniversare doi anisori biserica de copiii

Am sarbatorit doi anisori  la biserica de copiii si asa ca am petrecut pe masura cu prajiturele si cu un bal mascat . O  sa postez zilele astea fotografii cu cei mici care realmente si -au dat interesul , chiar ca merita vazute si pastrate in paginile acestui blog ca o amintire frumoasa. Dar pana atunci , iata filmuletul cu retrospectiva acestor doi anisori plini de lucruri frumoase si amuzante . Vizionare placuta.

Vecinul pianist

O alta povestioara numai buna de citit celor mici inainte de somnic .

 Povestea e scrisa tot de prietena mea Cristina Marin.

Vecinul pianist  

              Era o dimineata linistita de mai in care Bogdanel al nostru lenevea de zor inca in asternuturile patului, sorbind parca ultimele lui secvente din visul de peste noapte.Nici chiar soarele puternic ce strapungea suprafata geamurilor din camera cu razele lui nu reusea sa aduca suficient disconfort asupra micului baiat incat sa-l trezeasca din somnul lui adanca dar totusi pe terminate.

              Apoi dintr-o data un zgomot infernal, in opinia lui Bogdanel, il deranja atat de tare pe baiat incat acesta sari ca ars din pat.

-Ce e, ce e?! , statea buimac pentru cateva secunde incercand sa-si dea seama ce se intampla apoi exclama.

-Of nu, iar asta?! Nu din nou! Oare o sa se intample in fiecare dimineata de acum incolo?

Desi era ora 10 dimineata lui Bogdanel ii placea sa nu fie sculat cu forat indifferent cat de tarziu in zi se cam trezea. Problema cea mare insa era ca de o saptamana avea vecini noi si printre membrii acestei familii se afla pe semen si-un pianist. Unul nu foarte reusit deoarece zgomotul pe care-l face cu pianul sau, pentru ca nu putea fi numit muzica, deranja pe micutul Bogdan in fiecare dimineata.

-Oare numai pe mine ma deranjeaza acest zgomot? Mamaaaa, tataaaaa…iar zgomotele astea!, se plangea Bogdanel al nostrum.

              Apoi isi aminti ca tata probabil este plecat de vreo doua ore la munca si mama se afla probabil in cealalta parte a casei departe de peretele cu pricina, lipit de camera pianistului.

Se hotara ca singura solutie ca sa scape de zgomotul enervant este sa iasa cat mai repede afara si sa se-ntoarca abea pe seara cand zgomotosul muzicant avea sa renunte la recitaluri.

In acea seara la masa Bogdanel ridica iar problema zgomotului din fiecare dimineata sogerandu-I tatalui sa resolve cumva situatia:

-Tati, pianul ala iar m-a trezit de dimineata si este atat de enervant. Suna ca o pisica chinuita intr-o zi de iarna!

-Bogadanel nu fi rautacios! Poate ar trebui sa te trezesti tu mai devreme si nu ai mai avea o problema cu obiceiurile vecinilor.

-Dar ai discutat macar cu vecinii despre asta?

-De discutat am discutat fiule si din pacate raman la sfatul de mai devreme. Au un baietel cu un an mai mic decat tine care isi doreste mult sa invete la pian. Nu ii place sa iasa din casa asa cum tu o faci zilnic si isi gaseste refugiul in pianul sau.

-Macar de ar canta frumos!, ingana Bogdanel.

-Este inca mic, are timp sa invete!

-Bine tata. Voi incerca sa ma trezesc mai devreme cu o ora, pentru ca daca are aspiratii de muzicant profesionist mi-am luat ceas desteptator pentru urmatoarele luni sau ani.

              Tata razand il saruta pe frunte si ii ura noapte buna acestuia.

              Bogdanel hotarat sa se scoale mai devreme dojenit fiind de tatal sau isi stabili alarma desteptatoare pentru ora 9 dimineata apoi se arunca sub patura calduroasa ce invelea frumos patul sau.

              Cand dimineata urmatoare se instala Bogdanel al nostru dormea din nou adanc si nu parea sa fie deranjat de soarele cam slab ce mangaia fereastra camerei.

               Apoi dintr-o data un zgomot infernal se isca si Bogdanel al nostrum sari buimac de sub patura confortabila in care statea cuibarit.

-Ce e, ce?! Alarma!

-Nu e alarma! Si se uita la ceasul care arata 08,45 dimineata.

- 08.45? Nici nu mi-a sunat ceasul si deja zgomotul asta! Incredibil! Parca o face din-a-dins Am sa discut cu mama despre asta chiar acum!

               Pleca numaidecat catre bucatarie unde stia ca o gaseste si intra pe usa chiar imbufnat de data asta de parca ar fi trebuit sa stie foarte clar ce il supara atat de tare.

-Ei care-I motivul pentru uraganul cu care ai intrat?, intreba mama calma in timp ce pregatea de zor micul dejun.

-Uragan? Uragan e zgomotul asta de pian care m-a trezit iar. Nici alarma nu a apucat sa-mi sune si iar s-a trezit pianistul asta formidabil sa cante.

-A! Asta era!

-Da asta era! Si este suficient, nu ti se pare mama?!

-Nu stiu ce sa-ti zic fiule!

-Eu am sa ma duc la vecini sa vad care e treaba cu acest zgomot!, exclama Bogdanel.

-Imi dai voie?!

-Lasa-ma sa ma gandesc Bogdan! Intai te speli pe fata, mananci ceva apoi reflectezi la ce vei vorbi cu aceasta familie si poate pe la ora 12 te poti duce sa investighezi treaba. Ce zici?

                   Lui Bogdanel ii placu strategia si se conforma. Intr-adevar aceste ore pana-n miezul zilei mai domolira supararea lui Bogdanel si cand se apropie ziua de ora 12 simtea ca are chiar emotii.

                   Prinse curaj, iesi din casa si se indrepta catre cealalta intrare. Trase cate guri de aer ca sa prinda curaj si suna de 2 ori la soneria casei.

                  Doar cateva secunde mai tarziu o voce feminina se auzi de dupa usa de la intrare.

-Imediat!

-Cine este?!, intreba doamna de dupa usa.

-Sunt Bogdanel vecinul dumneavoastra!

                   Usa se deschise numai-decat si ii dezvalui o femeie cam de aceeasi varsta cu mama lui care cel mai probabil era mama baiatului cu pricina.

-Intra Bogdanel! Cat ma bucur sa te cunosc!, adauga femeia fara sa clipeasca.

-intra!, insista ea vazand ca Bogdanel ezita.

                   Intr-un final Bogdanel intra in livingul asemanator cu al sau si se aseza pe canapeaua indicata de femeie.

-Serveste ce doresti de pe masuta Bogdanel, eu ma intorc numai-decat cu Marc pentru ca probabil pe el doresti sa il cunosti.

               

                   Bogdanel al nostru dadu din cap in semn de aprobare furat fiind si de bunataturile insirate pe masuta din living. Parea chiar uimit ca toate acele delicatese se aflau deja pe masa de parca l-ar fi asteptat exact pe el.

                   

                    Bogdanel servi cateva fursecuri si un cornulet cu gem apoi se-ntinse catre un pahar cu suc deja umplut ce statea pe masuta. Nu termina sa duca la gura paharul ca-n incapere intra din nou femeia si cu fiul ei.

-E orb!, exclama Bogdanel cu-n glas cam sugrumat.

-Da sunt orb!, raspunse Marc fara vreo ezitare.

                    Bogdanel rosise tot pentru ca nu se putu abtine a adresa aceasta intrebare cu voce tare.

-Numele meu este Marc!, si-ntinse mana catre el ca sa-l salute. Am avut placerea sa-l cunosc pe tatal tau azi dimineata cand ne-a rugat sa-ncepem mai devreme cu pianul pentru ca-ti place cum cant.

                    Bogdanel era de-a dreptul luat pe nepregatite cu aceasta situatie. Parea profund atins de faptul ca Marc nu putea sa vada si deslusi misterul cu inceputul recitalului matinal.

-Da, tata, ne place da, ne place!, grai Bogdanel fara sa mai stie ce sa spuna.

        

                    Cei doi baieti pareau sa se-nteleaga de minune. Marc facu imediat click cu Bogdanel al nostru si saptamani mai tarziu aveau sa-nceapa lectii de pian impreuna la ora 9 fix dimineata. Bogdanel se trezea chiar de la ora 8 pentru aceste repetitii, iar drept favor acesta il scotea pe Marc cel putin odata pe zi la o plimbare lunga in care-i explica tot ce vedea.

                    Asa incepu prietenia dintre cei doi vecini!

Catelul frizerului

O povestioara pentru cei mici scrisa de o buna prietena ,Cristina Marin. Sunt sigura ca o sa le placa copiilor si o sa petreceti un timp placut citindu-le aceasta poveste.

       

Catelul frizerului 

    Era o zi racoroasa de primavara in oras.Landia si Bogdanel al nostru se plimbau de zor pe strazile intortocheate ale cartierului in care locuia. Vantul adia cu o suflare rece care-l facu pe micul Bogdanel sa-si traga haina mai bine pe el, varandu-si mainile-n san si cautand sa iasa de sub umbra copacilor. De s-ar putea regasi in bataia razelor de soare si-ar mai incalzi macar putin mainile inghetate de frig si cautand aceea portiune mai luminoasa se-mpiedica de o ridicatura de pamant dupa care ateriza pe asfaltul din apropiere. Durerea care provenea din zona genunchiului ii facea inima sa bata cu putere. Ceva caldut simtea ca i se scurge pe picior: avea o rana si sangele deja se prelingea pe intinderea lui. Bogdanel se uita degraba in jur cautand ceva cu care sa opreasca sangerarea si observa ca se afla langa o farmacie. Putin cam schiopatand reusi sa intre-n ea cerand un servetel uscat si un pahar cu apa fara sa le arate doamnelor de la ghiseu ce se-ntamplase. Era prea rusinat de faptul ca s-a impiedicat din neatentie. In timp ce astepta linistit pentru paharul cu apa si cateva servetele observa prin geamul farmaciei catelul frizerului la care se tunde luna de luna. Paco, pentru ca asa-i era numele, parea derutat si chiar nervos. Pesemne clar ca ceva nu-i convenea. Apoi de nicaieri un personaj cam ciudatel intinse-o mana catre el si-l insfaca brutal pe micul Paco fara ca acesta sa mai poata riposta in vreun fel anume.

-Ce se intampla aici?, se intreba micutul Bogdanel in timp ce asista de dupa usa farmaciei la capturare lui Paco.

-Cine e mustaciosul acesta oare si ce face cu Paco? Bogdanel renunta sa mai ia paharul cu apa si multumi in graba pentru servetele apoi iesi asemeni unui vultur pe usa farmaciei in urma celor doi.

In timp ce strabatea straduta ingusta pe care ciudatul individ purcese se straduia sa-si stearga rana si dara de sange de pe picior ce devenise treptat de un rosu mai inchis.

In mintea micului nostru detective se nascuse deja ipoteza ca Paco este rapit de catre mustaciosul in cauza deoarece catelusul fara doar sau poate fuse mereu prezent langa stapanul sau in frizerie si cand iesea afara de regula isi gasea un loc doar sa-si faca nevoile sau ca sa leneveasca in bataia razelor de soare cum Bogdanel deasemenea avea obiceiul. In plus de asta tipul cu pricina nu-l mai vazuse niciodata pe straduta lor, nici nu-l recunoastea sa fie vreun client de-al frizerului asa ca isi dorea macar sa afle adevaratul motiv pentru care-l insfacase pe Paco si cu ce drept din fata farmaciei

Simtind ca hotul i-ar putea detecta prezenta se straduia sa fie cat mai invizibil pentru raufacator ca sa poata ajunge impreuna cu acesta la locul in care-l va lasa pe bietul Paco. Din departare putea deja auzi schelalaitul si felul in care cainele se zbate deoarece nu mai existau alte zgomote in afara de acestea. Vreo doi trei oameni care mergea fiecare in treaba lor si acestia doi se aflau pe straduta ingusta.

Cu cat meregea mai mult si se indeparta de casa inima lui Bogdanel batea mai tare apoi individul se opri dintr-o data in fata unei case in care intra cu propriile chei. Pesemne ca acolo locuia acest mustacios ciudat si periculos.

Bogdanel se apropie increzator de casa cu pricina o studie mai indeaproape si putea observa ca arata destul de bine. Era o casa cu etaj foarte bine ingrijita si deloc urata.la aspect.

-La ce ii trebuie acestui om catelusul Paco?, era intrebarea din mintea lui Bogdanel.

-Are o casa frumoasa si probabil ca-si permite chiar sa cumpere vreo zece catelusi ca si Paco nu doar unu.

-Dar nu conteaza! Pe onoarea mea ca ma numesc Bogdanel si-am sa-l salvez pe micul Paco!

Apoi cu-o indrazneala iesita din comun si inima de prumbel prin in capcana, incerca usa de la intrare dupa ce strabatu mica cararuie din fata casei.

-A uitat usa deschisa?, se gandi Bogdanel.

-Ce mustacios neglijent! Foarte bine! Asa-mi va fi mult mai usor sa-l eliberez pe micut.

Intra intr-un hol ingust si lung si incepu sa se orienteze dupa zgomotul pe care catelusul il facea. Latratul venea din capatul holului unde fusese lasat pentru cateva clipe afara din cutia captivitatii. Paco vazandu-l pe Bogdanel inceta sa mai latre si alerga extrem de bucuros catre acesta.

Bogdanel nu ezita sa-l prinda pe micutul catelus in brate si dintr-o miscare dadu sa fuga pe unde a venit. Apoi o izbitura puternica. Era fata-n fata cu mustaciosul infractor.

-Ce faci baiete aici?, ceru acesta sa cunoasca.

Bogdanel stia ca va trebui sa actioneze foarte rapid daca nu vrea sa o pateasca si el cu acest personaj asa ca se smuci cat de tare putu si iesi impreuna cu Paco pe unde intra. Era atat de iute la fuga incat nu auzi decat odata un strigat in urma lui.

-Stai! Opreste-te! Hotule!

Bogdanel gafaind:

-Hot eu?! Ce individ plin de tupeu! E plina lumea de hoti, dar eu nu-s unul! Eu il salvez pe micul Paco mustaciosule! , ingana Bogdanel fara sa miscoreze viteza sprintului.

Cu acest gand in minte incerca sa-si gaseasca drum inapoi catre casa direct la frizeria stapanului. Bucuros din cale afara ca a reusit asa o performanta intr-o zi nu prea calduroasa si cu o rana la picior, se simtea chiar mandru de el.

Cand in sfarasit ajunse-n fata frizeriei intra pe usa si striga catre domnul frizer:

-Domnule Ionescu v-am salvat catelul! Nu o sa ghiciti ce mi s-a intamplat, de fapt ce I s-a intamplat lui Paco! Saracul catelus prin cate a trecut astazi!

Domnul Ionescu aparu din camera in care avea biroul surprins de faptul ca Bogdanel il are pe Paco in brate. Primise un telefon in urma cu zece minute referitor la catelusul lui, dar acum intelesese doar pe jumatate ce se intamplase de fapt si incepu sa vorbeasca:

-Paco este la tine?

-Da din fericire. Vi l-am salvat de un smintit. Pana nu de mult era in mainile unui raufacator care l-a insfacata in apropiere de frizeria dumneavoastra. De fapt eram in farmacia din fata caruia l-a ridicat. L-am urmarit sa vad unde il duce pe bietul Paco si cand a ajuns cu el in fata casei acestuia am intrat pe furis dupa ei si l-am salvat. Acum e teafar si nevatamat. Si il lasa pe Paco pe podeaua frizeriei.

-Of micul meu Bogdanel! Esti foarte curajos! Apreciez inima ta si dorinta de a face bine!

-Multumesc domnule, se grabi sa zica Bogdanel. Mustaciosul ala nu m-a putut tine locului.

-Doar ca este o mica confuzie la mijloc!, continua domnul Ionescu.

-Confuzie? Despre ce confuzie este vorba?

Domnul Ionuscu isi trase aer in piept usurat ca Bogdanel fusese cel despre care medicul veterinar il anuntase ca furase catelul din cabinetul lui apoi ii explica micutului baiat cum stau lucrurile si adauga:

-Este foarte bine ca ai dorinta si curajul asta in tine orientat catre a ajuta. Sfatul meu pe viitor este sa ceri ajutorul unui adult pentru ca astfel de actiuni pot deveni chiar periculoase. Cel mai bun lucru in cazul acesta ar fi fost sa ma anunti pe mine deoarce eram foarte aproape. In rest iti multumesc pentru ca Paco are un prieten atat de bun in tine.

-Acum stai chiar aici pentru ca vrea sa-ti aduc niste prajitura pe care o am in birou si mai tarziu vom merge toti trei la veterinar sa rezolvam chestiunea. Ce zici?

-Sigur domnule Ionescu! As manca o prajitura bucuros! Toata alergatura asta mi-a facut pofta de ceva bun. Cat despre a da ochii cu mustaciosul, adica cu domnul doctor, ma mai gandesc dupa ce halesc prajitura.

Amandoi zambira si Paco era foarte fericit ca a scapat cel putin pentru moment de programarea la vaccin.