Catelul frizerului

O povestioara pentru cei mici scrisa de o buna prietena ,Cristina Marin. Sunt sigura ca o sa le placa copiilor si o sa petreceti un timp placut citindu-le aceasta poveste.

       

Catelul frizerului 

    Era o zi racoroasa de primavara in oras.Landia si Bogdanel al nostru se plimbau de zor pe strazile intortocheate ale cartierului in care locuia. Vantul adia cu o suflare rece care-l facu pe micul Bogdanel sa-si traga haina mai bine pe el, varandu-si mainile-n san si cautand sa iasa de sub umbra copacilor. De s-ar putea regasi in bataia razelor de soare si-ar mai incalzi macar putin mainile inghetate de frig si cautand aceea portiune mai luminoasa se-mpiedica de o ridicatura de pamant dupa care ateriza pe asfaltul din apropiere. Durerea care provenea din zona genunchiului ii facea inima sa bata cu putere. Ceva caldut simtea ca i se scurge pe picior: avea o rana si sangele deja se prelingea pe intinderea lui. Bogdanel se uita degraba in jur cautand ceva cu care sa opreasca sangerarea si observa ca se afla langa o farmacie. Putin cam schiopatand reusi sa intre-n ea cerand un servetel uscat si un pahar cu apa fara sa le arate doamnelor de la ghiseu ce se-ntamplase. Era prea rusinat de faptul ca s-a impiedicat din neatentie. In timp ce astepta linistit pentru paharul cu apa si cateva servetele observa prin geamul farmaciei catelul frizerului la care se tunde luna de luna. Paco, pentru ca asa-i era numele, parea derutat si chiar nervos. Pesemne clar ca ceva nu-i convenea. Apoi de nicaieri un personaj cam ciudatel intinse-o mana catre el si-l insfaca brutal pe micul Paco fara ca acesta sa mai poata riposta in vreun fel anume.

-Ce se intampla aici?, se intreba micutul Bogdanel in timp ce asista de dupa usa farmaciei la capturare lui Paco.

-Cine e mustaciosul acesta oare si ce face cu Paco? Bogdanel renunta sa mai ia paharul cu apa si multumi in graba pentru servetele apoi iesi asemeni unui vultur pe usa farmaciei in urma celor doi.

In timp ce strabatea straduta ingusta pe care ciudatul individ purcese se straduia sa-si stearga rana si dara de sange de pe picior ce devenise treptat de un rosu mai inchis.

In mintea micului nostru detective se nascuse deja ipoteza ca Paco este rapit de catre mustaciosul in cauza deoarece catelusul fara doar sau poate fuse mereu prezent langa stapanul sau in frizerie si cand iesea afara de regula isi gasea un loc doar sa-si faca nevoile sau ca sa leneveasca in bataia razelor de soare cum Bogdanel deasemenea avea obiceiul. In plus de asta tipul cu pricina nu-l mai vazuse niciodata pe straduta lor, nici nu-l recunoastea sa fie vreun client de-al frizerului asa ca isi dorea macar sa afle adevaratul motiv pentru care-l insfacase pe Paco si cu ce drept din fata farmaciei

Simtind ca hotul i-ar putea detecta prezenta se straduia sa fie cat mai invizibil pentru raufacator ca sa poata ajunge impreuna cu acesta la locul in care-l va lasa pe bietul Paco. Din departare putea deja auzi schelalaitul si felul in care cainele se zbate deoarece nu mai existau alte zgomote in afara de acestea. Vreo doi trei oameni care mergea fiecare in treaba lor si acestia doi se aflau pe straduta ingusta.

Cu cat meregea mai mult si se indeparta de casa inima lui Bogdanel batea mai tare apoi individul se opri dintr-o data in fata unei case in care intra cu propriile chei. Pesemne ca acolo locuia acest mustacios ciudat si periculos.

Bogdanel se apropie increzator de casa cu pricina o studie mai indeaproape si putea observa ca arata destul de bine. Era o casa cu etaj foarte bine ingrijita si deloc urata.la aspect.

-La ce ii trebuie acestui om catelusul Paco?, era intrebarea din mintea lui Bogdanel.

-Are o casa frumoasa si probabil ca-si permite chiar sa cumpere vreo zece catelusi ca si Paco nu doar unu.

-Dar nu conteaza! Pe onoarea mea ca ma numesc Bogdanel si-am sa-l salvez pe micul Paco!

Apoi cu-o indrazneala iesita din comun si inima de prumbel prin in capcana, incerca usa de la intrare dupa ce strabatu mica cararuie din fata casei.

-A uitat usa deschisa?, se gandi Bogdanel.

-Ce mustacios neglijent! Foarte bine! Asa-mi va fi mult mai usor sa-l eliberez pe micut.

Intra intr-un hol ingust si lung si incepu sa se orienteze dupa zgomotul pe care catelusul il facea. Latratul venea din capatul holului unde fusese lasat pentru cateva clipe afara din cutia captivitatii. Paco vazandu-l pe Bogdanel inceta sa mai latre si alerga extrem de bucuros catre acesta.

Bogdanel nu ezita sa-l prinda pe micutul catelus in brate si dintr-o miscare dadu sa fuga pe unde a venit. Apoi o izbitura puternica. Era fata-n fata cu mustaciosul infractor.

-Ce faci baiete aici?, ceru acesta sa cunoasca.

Bogdanel stia ca va trebui sa actioneze foarte rapid daca nu vrea sa o pateasca si el cu acest personaj asa ca se smuci cat de tare putu si iesi impreuna cu Paco pe unde intra. Era atat de iute la fuga incat nu auzi decat odata un strigat in urma lui.

-Stai! Opreste-te! Hotule!

Bogdanel gafaind:

-Hot eu?! Ce individ plin de tupeu! E plina lumea de hoti, dar eu nu-s unul! Eu il salvez pe micul Paco mustaciosule! , ingana Bogdanel fara sa miscoreze viteza sprintului.

Cu acest gand in minte incerca sa-si gaseasca drum inapoi catre casa direct la frizeria stapanului. Bucuros din cale afara ca a reusit asa o performanta intr-o zi nu prea calduroasa si cu o rana la picior, se simtea chiar mandru de el.

Cand in sfarasit ajunse-n fata frizeriei intra pe usa si striga catre domnul frizer:

-Domnule Ionescu v-am salvat catelul! Nu o sa ghiciti ce mi s-a intamplat, de fapt ce I s-a intamplat lui Paco! Saracul catelus prin cate a trecut astazi!

Domnul Ionescu aparu din camera in care avea biroul surprins de faptul ca Bogdanel il are pe Paco in brate. Primise un telefon in urma cu zece minute referitor la catelusul lui, dar acum intelesese doar pe jumatate ce se intamplase de fapt si incepu sa vorbeasca:

-Paco este la tine?

-Da din fericire. Vi l-am salvat de un smintit. Pana nu de mult era in mainile unui raufacator care l-a insfacata in apropiere de frizeria dumneavoastra. De fapt eram in farmacia din fata caruia l-a ridicat. L-am urmarit sa vad unde il duce pe bietul Paco si cand a ajuns cu el in fata casei acestuia am intrat pe furis dupa ei si l-am salvat. Acum e teafar si nevatamat. Si il lasa pe Paco pe podeaua frizeriei.

-Of micul meu Bogdanel! Esti foarte curajos! Apreciez inima ta si dorinta de a face bine!

-Multumesc domnule, se grabi sa zica Bogdanel. Mustaciosul ala nu m-a putut tine locului.

-Doar ca este o mica confuzie la mijloc!, continua domnul Ionescu.

-Confuzie? Despre ce confuzie este vorba?

Domnul Ionuscu isi trase aer in piept usurat ca Bogdanel fusese cel despre care medicul veterinar il anuntase ca furase catelul din cabinetul lui apoi ii explica micutului baiat cum stau lucrurile si adauga:

-Este foarte bine ca ai dorinta si curajul asta in tine orientat catre a ajuta. Sfatul meu pe viitor este sa ceri ajutorul unui adult pentru ca astfel de actiuni pot deveni chiar periculoase. Cel mai bun lucru in cazul acesta ar fi fost sa ma anunti pe mine deoarce eram foarte aproape. In rest iti multumesc pentru ca Paco are un prieten atat de bun in tine.

-Acum stai chiar aici pentru ca vrea sa-ti aduc niste prajitura pe care o am in birou si mai tarziu vom merge toti trei la veterinar sa rezolvam chestiunea. Ce zici?

-Sigur domnule Ionescu! As manca o prajitura bucuros! Toata alergatura asta mi-a facut pofta de ceva bun. Cat despre a da ochii cu mustaciosul, adica cu domnul doctor, ma mai gandesc dupa ce halesc prajitura.

Amandoi zambira si Paco era foarte fericit ca a scapat cel putin pentru moment de programarea la vaccin.